index

frauda ori gheseft Orange Romania?

Thu, 16 Feb 2012 14:30:41 +0100

De cateva luni ma confrunt cu o situatie bizara legata de apelurile mele telefonice mobile din Egipt catre abonatii Orange din Romania. Mai précis mi se intampla din cand in cand atunci cand imi sun familia ori prietenii pe diverse numere Orange. Dupa ce formez si suna, o voce feminina necunoscuta imi raspunde si la auzul numelui persoanei cautate (in functie de numarul apelat) raspunde…”imediat!” dupa care o aud in telefon strigand “Te cauta cineva! Hai mai repede” apoi stau si astept..5, 10, 15 , 20, 30 minute pe banii mei-desigur- pana ma plictisesc si inchid. La primul apel astfel preluat am crezut ca este vorba despre o amica noua a parintilor, desi eram surprinsa de tonul ultrafamiliar de adresare si faptul ca o persoana straina raspunde la apeluri personale. Am verificat cu familia care mi-a infirmat existenta vreunei persoane ce le preia apelurile mobile motiv pentru care am considerat ca e vorba probabil de o eroare sau “atingere” (cum spuneam odata legat de telefonul fix) desi era ciudat ca persoana nu a spus “greseala!” la auzul numelui mamei.

Nu i-am acordat atentie pana cand situatia nu a inceput sa se repete si cu alti abonati Orange Romania pe care ii apelam. Aceeasi voce feminina care la auzul formulei “As dori sa vorbesc cu Dl/Dna …Xcu’ imi raspunde “Imediat!” dupa care o aud strigand “Te cauta cineva! Hai mai repede!”. Am incercat sa o intreb pe “respectiva” cine este si de ce preia apeluri dar nu mi-a raspuns niciodata. Mama se afla in Egipt cand a experimentat aceeasi situatie cu aceeasi voce in momentul in care a dorit sa sune acasa.

Am sesizat compania Orange Romania cu lux de amanunte dar am primit un raspuns superficial legat de operatorul mobil egiptean care ar directiona gresit apelul..cu alte cuvinte Vodafone Egypt redirectioneaza apelurile mele catre un destinatar roman, abonat Orange care fraudeaza si in loc sa spuna “greseala” ma tine la telefon pentru a-mi papa banutii. Redau mai jos mesajul Orange

"In situatia descrisa de dumneavoastra, apelurile respective sunt initiate de pe un numar de telefon apartinand unei retele din Egipt. Avand in vedere faptul ca apelurile nu sunt receptionate de catre destinatarii acestora (de exemplu mama dumneavoastra - abonat Orange), nu avem posibilitatea de a efectua verificari.
Totodata, exista companii care permit efectuarea de apeluri de voce folosind traficul de date prin internet, serviciul denumit VoIP.
Va pot recomanda in acest caz sa va adresati operatorului de care apartine numarul dumneavoastra pentru a solicita verificarea apelurilor internationale pe care le efectuati si care sunt rutate catre un alt destinatar."

Nu sunt un specialist in telefonie mobila ori IT dar sentimentul meu este ca unul din operatori faciliteaza o frauda. Voi continua cercetarile aici dar nu ma astept la vreun rezultat.
In toate cazurile doream sa va impartasesc aceste intamplari in ideea de a va feri si daca veti auzi o voce de femeie pretinzand ca raspunde in locul celui cautat de Dvs, inchideti si telefonati din nou.

Singura mea avere

Wed, 25 Jan 2012 22:18:09 +0100

Singura mea avere

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!

Sursa: http://occidentul-romanesc.com

samanta

Mon, 23 Jan 2012 14:03:08 +0100

Un bogat om de afaceri a decis ca este timpul sa-si lase un succesor la comanda companiei sale. In loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii sai,l a decis sa incerce ceva deosebit.
Într-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si le-a spus:

- Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la conducerea companiei in calitate de manager general (CEO). Asa ca decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post. Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:
- Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta, o samanta speciala. Vreau ca sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit si crecut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager general.

Un tanar, pe nume Jim a fost prezent la intalnire si asemenea fiecaruia a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa gaseasca un vas potrivit, pamant de calitate imbunatatit cu ingrasamant natural si apoi a plantat samanta. In fiecare zi Jim turna apa in acel vas si astepta cu nerabdare sa vada un semn ca samanta a incoltit si o mica planta si-a facut aparitia. Dupa vreo trei saptamani, colegii lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput sa rasara. Jim urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta, dar nimic nu se intampla.Trei, patru, cinci saptamani au trecut dar in vasul cu pamant nu se vedea nici un semn de incoltire si crestere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simtea falimentar in incercarea lui de a face samanta sa se transforme in planta.

Au trecut sase luni si nimic insa nu se intamplase in vasul cu pamant al lui Jim. Cu nespusa parere de rau Jim si-a dat seama ca omorase samanta. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Jim a hotarat sa nu spuna colegilor sai nimic din experienta lui esuata. El a hotarat insa sa continue sa ude samata si sa-i adauge ingrasamant, cine stie? Poate intr-o zi samanta va incolti.

Dupa exact un an, fiecare din cei ce primisera o samanta de la sef, si-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus sotiei ca el nu indrazneste sa mearga la companie cu un vas gol. Sotia insa l-a incurajat sa fie cinstit cu ceea ce i s-a intamplat. Desi a simtit un gol in stomac gandindu-se la experienta pe care o va avea si poate cea mai jenanta experienta din viata lui si a hotarat totusi sa dea ascultare sfatului sotiei. Astfel, in ziua hotarata pentru inspectie, Jim si-a luat vasul in care nu era decat pamant si s-a prezentat la sala de conferinte a companiei.
Cand a intrat in sala, Jim a fost socat de varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite in culori si marimi. Jim si-a pus vasul pe podea si multi din colegii lui au bufnit in ras si altii l-au compatimit sincer.Cand seful si-a facut aparitia, a salutat membrii executivului rotindu-si privirea asupra tuturor. Jim cauta un colt cat mai indepartat pentru a se ascunde.

- Woow! Ce plante minunate, copaci, flori ati crescut voi! a spus seful. Astazi unul din voi va fi numit managerul general al companiei. Deodata, seful l-a descoperit pe Jim in coltul cel mai indepartat al salii cu vasul sau gol. A rugat pe directorul financiar sa-l invite pe Jim in fata. Jim a inghetat! El a inceput sa gandeasca cam asa : "Seful si-a dat seama de esecul meu. Mare lucru sa nu ma concedieze". Cand Jim a a juns in fata, seful l-a intrebat ce s-a intamplat cu samanta lui. Astfel ca Jim a trebuit sa-i spuna istoria sa.

Dupa ce Jim a terminat, seful a spus ca toata lumea, cu exceptia lui Jim, sa ocupe un loc. Apoi, aratand cu mana spre Jim a spus, - Iata-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.

Lui Jim nu-i venea sa creada. Jim falimentase total in plantarea semintei. Cum putea el sa fie manager general cu un asemenea esec?

Apoi seful a continuat:
- Cu un an in urma, am dat fiecaruia din cei prezenti in aceasta sala o samanta. V-am spus sa luati samanta, sa o plantati, sa o udati si sa mi-o aduceti astazi inapoi. Ceea ce voi nu ati stiut este ca toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte si toate au fost seminte moarte care nu aveau cum sa incolteasca. Toti cu exceptia lui Jim mi-ati adus pomi, plante, flori. Cand v-ati dat seama ca samanta pe care v-am dat-o eu nu incolteste, ati inlocuit-o cu alta samanta procurata de voi. Jim a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce vasul cu planta mea in el. Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.

    Daca plantezi cinste, vei culege incredere
    Daca plantezi bunatate, vei culege prieteni
    Daca plantezi umilinta, vei culege maretie
    Daca plantezi perseverenta, vei culege satisfactie
    Daca plantezi respect, vei culege perspectiva
    Daca plantezi harnicie, vei culege succes
    Daca plantezi iertare, vei culege impacare
    Atentie: ce plantezi azi, vei culege maine.

lectia de filosofie

Mon, 23 Jan 2012 13:53:39 +0100

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf.
I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.
I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.
Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"

"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."

"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea.
Profesorul a zâmbit... "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã!"

Andrei Plesu-despre Dan Diaconescu

Thu, 19 Jan 2012 14:17:22 +0100

“În condiţii normale, despre Dan Diaconescu n-ar fi trebuit să ştim nimic. Inteligenţa lui nu depăşeşte marginile unei sprinţare şmecherii de Caracal, raporturile lui precare cu limba română se înscriu strict într-o funcţionalitate de duzină, înfăţişarea şi comportamentul lui pendulează între banal şi stînjenitor. Ar fi putut fi organizator de chermeze într-un tîrg de provincie, ar fi putut, în cel mai bun caz, să facă o carieră de activist în vreun consiliu judeţean din Oltenia. Dar pentru că sîntem în România, acest ins „fără însuşiri“ (cum ar fi spus Musil) a devenit milionar şi vedetă. Ziarele vorbesc de o avere aiuritoare (30 de milioane de euro, 2 Rolls-Royce-uri, un Bentley, 2 elicoptere, iaht, vile etc.). A fost premiat de Asociaţia Profesioniştilor din Televiziunea Română, dar şi de alţii, a fost şef la Jurnalul naţional şi la Cotidianul, face rating, vrea să se extindă pe piaţa internaţională, iar de curînd, după dramoleta cu arestarea, ameninţă că va candida la preşedinţie, în numele unui nou partid, botezat, nici mai mult, nici mai puţin, „Partidul Poporului Român“. Să fie vreun secret genetic? (Aud că tatăl milionarului nu e nici el de ici de colo: a trimis o scrisoare preşedintelui SUA, propunîndu-i să instaleze o bază militară americană la Caracal). Cum să-ţi explici un asemenea succes, cum să pricepi transformarea neantului în stea? Nu poţi decît să citezi un admirator al OTV-ului, care, pe un blog, îi spunea tandru patronului: „ieşti (sic!) cel mai tare!“.

Dan Diaconescu nu are decît un singur criteriu: audienţa. Şi o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providenţiali, scandaluri politice şi de familie, dezvăluiri senzaţionale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hîrjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii îi place. Lumea vrea! (…) A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca „publicul larg“ la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate. (…)

Dacă însă România poate fi echivalată cu „fanii“ OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o ameninţare la adresa propriei ei siguranţe naţionale. Nu teroriştii, nu corupţia şi cu atît mai puţin presa în ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu.

Aici atingem punctul central al perplexităţii şi al neliniştii. Căci în vreme ce CSAT face gafa de a-şi antagoniza întreaga lume gazetărească, punînd-o pe aceeaşi listă cu Bin-Laden, membri marcanţi ai aceleiaşi instituţii, de la preşedinte la prim-ministru, de la unii membri ai cabinetului la parlamentari subţiri „de-ai noştri“ consimt să apară la OTV. Cine critică puterea n-o poate face decît interesat şi se face vinovat de trădare. Cine omoară, seară de seară, suflete e frecventabil. Traian Băsescu face „în direct“ schimb de bancuri cu Dan Diaconescu, îi răspunde şugubăţ la întrebări de genul „v-aţi înşelat vreodată nevasta?“ sau „care din fetele din studio vă place mai mult?“ şi stabileşte că 99% dintre români ascultă cu plăcere manele, (precizînd, totuşi, că el personal e mai „elitist“: se distrează cu colinde „chiar şi vara“). Ştiu, aşa-i politica! E vorba de „fineţuri“ electorale, de strategice jocuri de picior. Dar asta nu face decît să-mi sporească îngrijorarea faţă de maladia naţională întruchipată de OTV. Şi să-mi amplifice teama faţă de România lui Dan Diaconescu.

Scrisoare deschisă către un senator

Thu, 19 Jan 2012 13:51:59 +0100

"Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”.
Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile...

1 decembrie.

Dragi români de pretutindeni,

Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti.
Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi
excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”

Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu ptimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.

Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.

La Mulţi Ani România! La Mulţi Ani români de pretutindeni!

Birou Senatorial Viorel Badea
Senator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911
http://www.badeaviorel.ro/

....

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați.
Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un
restaurant dintr-un orășel scoțian.

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.
Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării” mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni” care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară? Ca să îmi arătați că vă pasă?

Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic”, v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea. Și că am obosit să devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?

Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea.
Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasă.

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat
pentru libertatea poporului”.
În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează
acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?"

Ioan-Florin Florescu

Sultan Ayub-Live Turkey

Sat, 17 Sep 2011 23:26:22 +0100

Ce e de facut atunci cand te “aduni” tarziu de pe drumuri esti sleit de putere si mort de foame? In conditiile in care nu ai nimic pregatit acasa te orientezi instinctiv catre un fast food gen Mc Donalds, KFC, Hardees ori un take away cu shaworma/kebab. Diferenta/vestea buna este aceea ca in Alexandria chiar exista un loc placut unde poti savura o shaworma gustoasa, sanatoasa la pret mic: Sultan Ayub.

Desi nu e o shawormerie egipteana ci turceasca, Sultan Ayub si-a facut un nume datorita calitatii produselor si serviciilor oferite cu precadere in sectiunea “take away”. In Alexandria exista mai multe fast-food-uri marca Sultan Ayub in Glym, San Stefano Mall-food court, Downtown. Le poti repera usor dupa logo si decorul cu specific oriental-otoman.

Deviza “Sultan Ayub” este Live Turkey iar daca iti doresti sa te simti ca in Turcia pentru jumatate de ora, o poti face luand o pauza de masa la Sultan Ayub. Vei asculta muzica turceasca moderna si vei putea savura preparate specifice , pentru ca in afara shawormelor,kebab-ului si a shis tawook-ului, aici au un mare succes placintele turcesti (cu branza, spanac, oregano, miere, pui ori vita, curcan afumat) ori dulciurile de pe malul Bosforului. Preturi orientative: sandwich cu shaworma 12-18 L.E , specialitati la farfurie 28.50-47 L.E, placintele turcesti 9.5-22.50 L.E, salatele 4.5 L.E si bauturile racoritoare 4.50 L.E

Another free picture collage by Smilebox

Un McDonalds de exceptie

Mon, 05 Sep 2011 19:51:11 +0100

Desi nu sunt adepta fastfood-ului in conditiile in care poti cumpara un meniu gustos si sanatos la acelasi pret, sau mai mic - din alta parte, nu pot nega faptul ca in drumurile pe ruta Cairo-Alexandria am oprit de cateva ori la McDonalds-ul de pe Desert Road (popasul Master) pentru un snack.

Desi constructia cladirii a fost finalizata acum mai bine de un an, nu am oprit decat de cateva ori si atunci in sectiunea MC Drive. Chiar si in aceste conditii nu am putut sa nu remarc arhitectura moderna complet diferita de cea a clasicelor Mc drive-uri si perfecta incadrare in peisajul mlastinos al zonei. Alaturarea stilului minimalist pilcurilor de trestie din spate da intregului ansamblu un aspect de arhitectura Zen.
Am hotarat acum cateva saptamani sa intru in acest Mc Donalds pentru o cafea si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca interiorul este cu mult peste asteptarile oricarui client. Acelasi stil minimalist adus la un nivel la care doar o cafenea de brand international ar putea spera. Inoxuri, alternanta de mobilier crem si cafeniu, canapele din piele, decoruri si sisteme de iluminat ultramoderne, plasme TV inclusiv in Kids’ Corner unde ruleaza desene animate.

Daca circulati cu masina pe Desert Road ruta Cairo-Alexandria si planuiti o pauza de dezmortire la jumatatea drumului, Mc Donalds din cadrul Master merita cu siguranta o vizita!

Cred ca imaginile din acest montaj vorbesc de la sine.

Slideshow design generated with Smilebox

hituri romanesti -vara 2011

Sat, 17 Sep 2011 23:56:12 +0100

De cand ma stiu am fost o melomana, imi plac toate stilurile muzicale(de la simfonica la hip-hop) cu conditia sa fie vorba despre muzica originala, de calitate. Urasc manelele dar imi plac ritmurile grecesti, turcesti, orientale si cred ca nici un iubitor real de muzica orientala ar putea suporta sa asculte maimutareala manelista. Desi nu mi-a placut niciodata lalaiala romaneasca specifica perioadei comuniste (cu exceptia greilor, gen Phoenix, Laura Stoica, Iris) ori de cate ori a trebuit sa traiesc in strainatate am dus dorul posturilor radio romanesti postdecembriste care ma tineau in priza cel putin cu ultimele hit-uri internationale. S-a scurs ceva timp de atunci, au inceput sa apara si la noi compozitori de talie internationala, au inceput sa se autoelimine fatucile pe jumatate dezbracate care doar mimau vocea, si iata ca in aceasta vara, venind in Romania, am avut surpriza sa vad nume noi, sa ascult muzica frumoasa 100% romaneasca.

Deci ce se mai asculta in aceasta vara pe la posturile radio romanesti? Deepside Deejays Akcent, Puya (mai vechi sau mai noi), Guess Who, Smiley, Alexandra Stan, iar din circuitul international -daca hitul verii trecute era Alejandro-Lady Gaga in aceasta vara locul este ocupat de Omar feat Lucenzo-Danza Kuduro

Cafeneaua 007-Alexandria

Fri, 29 Jul 2011 09:18:48 +0100

In Alexandria, in zona podului Stanley s-a deschis in 2010 o noua cafenea, care se alatura noului set de cafenele moderne ale zonei. Urmare a noii legi de interzicere a fumatului in locurile publice –lege emisa si aplicata in Alexandria sub indrumarea fostului guvernator – Cafeneaua-restaurant 007 a fost inchisa la putin timp dupa inaugurare ca urmare a nerespectarii ordinului guvernatorului si continuarii fumatului cu narghilea.

Revolutia din ianuarie 2011 a adus o mare relaxare in randul fumatorilor alexandrini si a propietarilor de cafenele care au inregistrat pierderi serioase in urma acestui ordin. Astfel, si cafeneaua 007 si-a redeschis portile publicului larg.

Ca si celelalte localuri moderne ale zonei (Costa Cafe, Zanilli’s, View Cafe) 007 are vedere la mare si podul Stanley insa ceea ce o detaseaza de restul este locatia: pe plaja. In plus, constructia sa in trepte ii permite extinderea pe doua nivele cu terase deschise catre mare. Spatiul interior este modern, placut si generos iar terasele ofera o experienta marina deosebita, mai ales seara cand adie briza.

Meniul este international, preturile medii spre ridicate (mai ridicate decat la Costa ori Zanilli’s) dar calitatea foarte buna si serviciile excelente.

Personalize your own free slideshow