Va veti intreba poate ce legatura exista intre cele doua culturi din prisma celebrului scriitor irlandez. Aparent nici una, dar ambele tari au gazduit doua naratiuni care-i apartin si care au suscitat imaginatia producatorilor hollywoodieni. Bram Stoker este parintele a doua personaje de „renume mondial”: Dracula si Mumia.

Pe subiectul Dracula a curs o mare de cerneala, s-au facut numeroase ecranizari respectand mai mult sau mai putin romanul lui Stocker, variatiuni pe aceeasi tema cu mai mult sau mai putin succes. Totul a fost dezvoltat la extrem creand un adevarat curent „artistic” si declansand chiar anumite psihoze (vampirismul).

Probabil cel mai cunoscut si apreciat film ramane Dracula in regia lui Coppola cu o distributie de invidiat si o locatie unica (Castelul Bran).  Daca insa cititi romanul lui Stoker, veti afla ca locatia e alta, la granitele Bucovinei cu Transilvania, castelul vampirului aflandu-se undeva in Carpatii Nordici (pasul Tihuta). Zona este frumoasa dar in acelasi timp deosebit de misterioasa iar scriitorul daca ar fi calatorit vreodata in Romania  ar fi gasit o adevarata inspiratie in aceste locuri .
De ce Romania?
Inainte de a scrie Dracula, Stoker a petrecut mai multi ani studiind folclorul est european si povestile cu vampiri fiind influentat de eseul lui Emily Gerard  "Transylvania Superstitions". Desi initial intitulat „Mortul Viu” sau „Contele Vampir”, romanul a capatat denumirea de Dracula ca urmare a studierii istoriei romanilor si a familiei lui Vlad Tepes. S-a sugerat adesea ca autorul ar fi fost influentat si de povestea contesei maghiare  Elizabeth Bathory, suspectata ca ar fi torturat si ucis pe perioada mai multor ani, intre 36-700 femei tinere pentru a se imbaia/a bea sangele acestora si a-si mentine astfel tineretea.

Traditiile romanesti vorbesc adesea despre  moroi, strigoi, vircolaci. Ele au fost o bogata sursa de inspiratie pentru scriitori romani de la „zburatorul cu negre plete” al lui Eminescu, la proza fantastica a lui Cezar Petrescu si mai tarziu Domnisoara Cristina din nuvela lui Mircea Eliade.
Strigoiul era in credinta populara un mort ce nu si-a gasit odihna, si care este condamnat sa rataceasca noaptea prin lume. Acesti morti fie n-au ajuns in lumea de dincolo, fie refuza sa se mai intoarca, dupa ce isi viziteaza rudele vii, la sarbatori. Ei sunt foarte temuti putand lua viata rudelor apropiate si aduce boli si suferinte.
Moroii fie se nasc cu puteri rele, fie sint oameni morti care, pentru pacatele lor, sunt condamnati sa devina dupa moarte suflete ratacitoare. Unii spun ca moroii ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau inmormantat de viu, ori dintr-un mort neputrezit, caruia nu i s-a facut slujba religioasa la ingropare. Moroii sunt foarte temuti fiind asimilati in unele regiuni vampirilor. In folclorul est european, puteai sa scapi de un vampir dandu-i ocupatie. Se aruncau cateva seminte pe jos, deasupra mormantului sau in fata casei tale. Cum se credea ca vampirii sunt obsesivi ei aveau astfel de numarat semintele.

In secolele 17 si 18 Europa de Est trecea printr-o  isterie a vampirilor. Oamenii afirmau ca isi vad rudele decedate umbland si atacand pe cei vii. Autoritatile au deschis zeci de morminte, arzand si infigand tepuse in cadavre. Stirile despre panica legata de vampiri a ajuns si in vestul Europei, conducand la multe speculatii academice cu privire la aceste creaturi, si de asemenea la poeme si picturi cu vampiri.

Vampirul este unul dintre cele mai vechi mituri populare, avand radacinile in Mesopotamia si conexiuni cu alte legende si superstitii. O simpla privire aruncata variatelor mitologii poate releva tendintele vampirice ale multora din zeii creati de om. Mai multe despre credintele populare universale in vampiri si despre bolile fizice reale care le-ar fi putut inspira, in articolele de mai jos

http://analaurapasare.blogspot.com/2010/07/vampiri-si-mituri.html
http://www.descopera.org/legenda-vampirilor/

Celor atrasi de fenomen le recomand totusi romanul lui Stoker inaintea oricaror ecranizari si adaptari.

*

La sfarsitul sec 20(in 1999) avea sa apara un alt succes cinematografic –Mumia-un update al vechiului film The Mummy din 1939  inspirat din romanul lui Stoker-Rubinul cu Sapte Stele.
Povestea Rubinului cu Sapte Stele leaga doua lumi: pe aceea a zilelor noastre, reala si prozaica, in care se petrec o serie de incidente neobisnuite, de o alta, veche si incredibila, din care supranaturalul erupe violent, punand in primejdie insasi existenta personajelor implicate in actiune. Este povestea bizara a unei regine din anticul Egipt, care, bazandu-se pe magia neagra, si-a pregatit revenirea la viata peste 5.000 de ani dupa moarte; cheia reincarnarii o constituie un imens rubin cu sapte stele, sub forma de scarabeu, pe care mumia reginei Tera il poarta cu sine de milenii.

Civilizatia egipteana faraonica este atat de misterioasa, modul in care anticii percepeau universul, nivelul lor de dezvoltare, numeroasele descoperiri inexplicabile sau explicate sumar si adesea rigid, toate inflacareaza imaginatia publicului. Credinta nestramutata in viata de apoi si pregatirea riguroasa pentru aceasta, ritualurile funerare si proprietatile „magice” ale unor obiecte, semne si simboluri nu fac decat sa sporeasca misterul. Ce stiau Inaltii Preoti despre moarte si inviere? Dar despre corpul material si corpul astral? Oare se puteau folosi de trupurile celor decedati prin ritualuri Voodoo asa cum sugereaza anumiti cercetatori?
In toate cazurile, chiar si dupa adoptarea Crestinismului si ulterior venirea Islamului, Egiptul a ramas Patria Magiei, ritualuri ante crestine sau ante islamice pastrandu-se pana astazi si  fiind inca practicate in zonele rurale sau in suburbii (cel mai cunoscut fiind Zaar –alungarea spiritelor rele).

Rubinul cu sapte stele este o plasmuire fantastica ce poarta in ea o poezie aparte, cu un mesaj profund uman, venit dintr-o lume veche si uitata, ce ni se adreseaza noua, celor de azi, sperand sa ne faca mai intelepti, mai buni si mai omenosi.
Spre deosebire de filmul horror-romatic romanul- mai putin inspaimantator - este infuzat de mult parfum antic, de calm si speranta. Cartea a aparut la Editura Artemis si merita citita  daca va pica in mana.