Vestigii
Pana de curand se cunosteau foarte putine lucruri despre ocupatia romana a oazei, majoritatea informatiilor avand ca sursa mai multe papirusuri romane descoperite la El Bahnasa. Astfel, izvoarele scrise mentionau existenta unei garnizoane romane iar prezenta atator ruine romane si a unui sistem elaborat de apeducte sugereaza ca Bahariya era foarte populata in acea vreme.
Fortareata Romana – construita din caramizi de lut uscate la soare si servea drept garnizoana armatei romane stabilita in oaza. Aceasta este cea mai mare fortareata romana descoperita vreodata in Desertul de Vest si probabil gazduia un contingent numeros, menit a respinge atacurile din desert asupra Egiptului, si a proteja rutele comerciale din regiune.
Palatul roman - potrivit specialistilor ruinele indica descoperirea celui mai mare palat roman din Egipt. Excavarile aici nu s-au incheiat, iar peretii descoperiti indica faptul ca initial fusesera tencuiti pe ambele parti si decorati cu picturi reprezentand scene de vanatoare si vegetatie luxurianta. Aceleasi scene acopereau si colonada. Se presupune ca palatul a fost resedinta conducatorului roman al zonei.
Fabrica de vinuri
Oaza a fost un renumit producator de vinuri in perioada antica, asa cum afirma numeroase inscriptii descoperite pe teritoriul Egiptului. Aceasta pare sa fie si explicatia acumularilor de bogatii care a permis populatiei locale luxul de a fi inmormantati in sicrie aurite. De altfel, in perioada greco-romana vinul din Bahariya era considerat unul dintre cele mai bune ale Egiptului. In anul 1988 la vestul fortaretei romane a fost descoperita cea mai mare fabrica antica de vinuri , datand si ea din perioada romana si servind in primul rand necesitatilor garnizoanei si ale Palatului.
Catedrala
Langa Fortareata au fost gasite si ruinele unei biserici ortodoxe copte construita in stil clasic de bazilica. Constructia din aceleasi caramizi de lut uscat la soare si acoperita cu chirpici , avea doua nivele legate printr-o scara si a fost construita in sec 5 e.n. Peretii erau pictati insa nici una din picturi nu a supravietuit timpului.
Templul lui Ain el-Muftella servea odata drept centru al asezarii El Qasr si a fost construit in timpul Dinastiei 26 desi unele sectoare ale templului sunt mai vechi (din perioada Noului Regat) iar altele mai noi, adaugate succesiv in perioada greco –romana. O parte a constructiei a fost realizata de Inaltul preot Zed-Khonsu-Efankh – fratele guvernatorului districtului din timpul lui Ahmosis II, ulterior devenind el insusi guvernator. Templul e format din patru capele pictate si asemanatoare ca tematica celor descoperite in majoritatea templelor egiptene. Arheologii presupun ca in zonele rurale, templele erau dedicate unei pleiade de zei si nu unuia singur, astfel si acest templu ii reprezinta pe fondator si familia aducand ofrande nu unui singur zeu ci mai multor zeitati (in numar de treisprezece) incluzand pe Mahesa, Bastet, Amun, Mut, Khonsu, Harsaphis, Hathor, Thoth, Nehem-awa , Amun , Anubis, Isis si ocazional Ha (un zeu al Desertului de Vest). Printre artefactele gasite in templu se numara statuete ale diversilor zei si zeite (Bastet, Hathor, Isis cu Horus in poala sa, Sekhmet si Seth(cu cap de magar). De asemenea s-au descoperit numerosi scarabei si o amuleta cu ochiul Wedjat.
Templul lui Alexandru cel Mare are meritul de a fi si singurul templu al macedoneanului in Egipt. Templul a fost construit in timpul vietii lui Alexandru si a fost dedicat lui Amun si Horus. Constructia, din caramizi de lut incastrate in gresie, are 45 camere si se afla in vecinatatea necropolei din Valea mumiilor aurite situata probabil in mod voit cat mai aproape de templu, astfel incat cele doua sa poata fi interconectate printr-o poarta. In interior apar reprezentari ale lui Alexandru in posturi faraonice, aducand ofrande de vin si parfum diverselor zeitati: Horus, Amun, Isis, Mut. Cel mai interesant artifact gasit in templu este o statueta de bronz reprezentand o femeie de rang regal, despre care prof Zahi Hawass crede ca ar fi sotia lui Alexandru. Descoperirile ulterioare facute in templu au condus la concluzia ca acesta a fost locuit de crestini din sec 12 e.n pana in Evul Mediu.
Templul lui Bes
Zeul Egiptean Bes cu origini incerte, a avut numeroase atribute care s-au schimbat de-a lungul timpului. In Vechiul Regat el era asociat fertilitatii, circumciziei si recoltelor, in Regatul de Mijloc devenise protector al familiei, copiilor, mamelor si femeilor insarcinate pentru ca in final sa aiba un rol mult mai de temut, cel de aparator in razboaie.
Reprezentarile acestui zeu au suferit mutatii de la forma de pitic petrecaret insotit mereu de flaut si tamburina, la cea de razboinic inarmat cu sabii si pumnale. In oaza Bahariya acest zeu era onorat pentru rolul sau de petrecaret si zeu al recoltelor de struguri, cel mai probabil grecii stabiliti aici considerandu-l zeul lor Dionyssos.
Templul lui Bes din Bahariya este singurul templu cunoscut care a fost dedicat acestui zeu, tocmai datorita rolului pe care producerea si comertul cu vinuri l-au avut in dezvoltarea economica a oazei. Templul a fost construit in perioada greaca dar exista dovezi ca acesta a functionat pana in sec 4 e.n. Constructia este din caramizi de lut asezate pe o fundatie de calcar. In fata templului se afla o alee de sfincsi, iar intrarea comunica cu o sala lunga destinata publicului. Pe pardoseala a fost descoperita o statuie de aprox 2 m a zeului – fiind considerata cea mai bine pastrata statuie a lui Bes.
|
Mormantul lui Bannantiu
In Estul satului Bawiti se afla mormantul lui Bannantiu. In timpul Dinastiei 26 oaza devenise renumita pentru vinurile sale si multi comercianti acumulasera averi impresionante. Judecand dupa mormantul sau mare si elaborat, Bannatiu era fie un comerciant de succes fie un bogat proprietar de terenuri. Structura mormantului este interesanta cu un tunel patrat sapat in calcar ce cobora vertical si la capatul caruia se afla o sala construita in forma unei bazilici cu doua randuri de coloane ce divide sala in trei . Trei camere mortuare comunica cu sala principala. Mormantul este supus astazi unor lucrari de conservare pentru salvarea decoratiunilor sale in culori vibrante.
Templul lui Hercule descoperit recent (oct 1996) a fost ridicat in anul 21 i.e.n in timpul imparatului Octavian Augustus. Desi se crede ca principala zeitate venerata aici era Hercule, artefactele descoperite indica iarasi o multitudine de zei (Horus, Hathor, Osiris, Ra, Apollo, Afrodita, Hermes, Toth). Printre artefacte se afla si o statueta a zeitei Afrodita purtand coroana lui Hathor. Din pacate, templul este distrus complet insa ruinele si tot ceea ce s-a excavat au reusit sa ofere arheologilor suficiente detalii in conturarea unui tablou complet.
Mormintele din Oaza Bahariya
Valea mumiilor aurite este o imensa necropola descoperita in 1996. Situl dateaza din perioada greco-romana si au fost excavate 34 morminte in care au fost descoperite 250 mumii din diferite perioade ale istoriei. Aceste mumii se impart in patru categorii: mumii aurite –acoperite cu o foita subtire de aur, mumii acoperite de o carcasa pe care sunt pictate zeitati care au legatura cu mumificarea si judecata de apoi; mumii asezate in sicrie antropomorfe (sicrie cu fata umana realizate din ceramica); mumii impachetate in fasii de in.
Primele sapaturi au scos la iveala patru morminte cu 105 mumii aflate in stare buna, demonstrand bogatia populatiei de atunci. Langa mumii se aflau numeroase artefacte: statuete, ceramica, bijuterii, monezi. Descoperirile apartin atat perioadei grecesti cat si celei romane. S-au gasit si mumii in sarcofage de faianta acoperite cu foita de aur si purtand masti mortuare din gips. Mastile mortuare somptuoase reprezinta fete ale unor oameni reali si nu imagini stereotipice.
Familii intregi (femei, barbati, copii, infanti) pareau unite prin moarte imbalsamate si inchise in carcase pictate si aurite. Cateva mumii erau asezate intr-o pozitie familiara privindu-se fata in fata. Astfel, induiosatoare a fost descoperirea unui „cuplu” privindu-se cu afectiune timp de doua milenii.
Sapaturile continua...
In afara secretelor Vaii mumiilor aurite, Bahariya este locul unor descoperiri la fel de captivante o data cu excavarea mormintelor celor instariti. Cele mai interesante descoperiri (potrivit Prof Dr Zahi Hawass) sunt mormantul lui Ped-Ashtar, mormantul lui Thaty si cel al lui Ta Nefer Bastet.
Mormantul lui Ped Ashtar
Ped-Ashtar a trait in timpul guvernarii faraonului Apries (Dinastia 26) si a fost bunicul lui Zed-Khonsu-Efank,guvernator al oazei. Numele Ped-ashtar semnifica „darul lui Istar(zeita siriana)” indicand mixul cultural si religios intre populatia egipteana si cele invadatoare. Cele trei camere ale mormantului cu o sala sustinuta pe patru stalpi dreptunghiulari si tavane arcuite fusesera decorate cu picturi reprezentand ceasurile zilei si ale noptii si cei 42 de zei ai Judecatii.
Mormantul lui Thathy – nepotul lui Ped Ashtar. Sala cu coloane si cele doua camere mortuare purtau inscriptii ale arborelui genealogic, scene cu ofrande aduse lui Osiris precum si scene referitoare la Judecata sufletului. Interesanta este o reprezentare a sotiei lui Thathy si a fiicei acestuia, ambele jelindu-l pe defunct imbracate dupa moda greceasca de unde deductia arheologilor este ca aceasta familie conducatoare s-a casatorit cu noii sositi in oaza (grecii sau fenicienii). S-au mai descoperit in acest mormant 8 sarcofage din perioada romana (din pacate, deja jefuite).
Mormantul lui Ta-Nefert-Bastet
Ta-Nefert-Bastet a fost sotia lui Thaty si a fost reprezentata in picturi purtand acelasi stil vestimentar care ii tradeaza originile feniciene sau grecesti.
Mormantul lui Zed-Amun-Efankh care a trait si a prosperat in timpul lui Ahmosis II are o arhitectura foarte interesanta si neobisnuita pentru oaza. Daca celelalte morminte sunt formate din mai multe camere mortuare cu coloane patrate ca suport, mormantul sau este format dintr-o singura sala sustinuta pe patru coloane rotunde. Din nefericire, mormantul a fost pradat atat in perioada antica cat si in cea moderna cand au fost furate mumii, bijuterii si amulete. Totusi incaperea mai are cateva picturi bine pastrate care ne ofera indicii cu privire la viata oazei.
 |
